Țara este în mare parte montană, cu văi mici și câmpii costale înguste. Munții T’aebaek se desfășoară cu aproximație într-o direcție de la nord spre sud de-a lungul coastei de est, formând diviziunea de drenaj a țării. Din aceștia se ramifică mai multe lanțuri montane, ce au orientarea de la nord-est spre sud-vest. Cei mai importanți sunt munții Sobaek, care se ondulează sub forma literei S de-a lungul peninsulei. Niciunul dintre munții Coreei de Sud nu sunt foarte înalți: munții T’aebaek ajung la înălțimea de 1708 de metri în munții Sŏrak din nord-est, și munții Sobaek ating 1915 metri înălțime, în munții Chiri. Cel mai înașt vârf din Coreea de Sud îl reprezintă vulcanul stins din munții Halla, de pe insula Jeju, care are 1950 de metri deasupra nivelului mării.
Munții T’aebaek
Coreea de Sud are două insule vulcanice – Cheju (Jeju), în vârful sudic al peninsulei, și Ullŭng, situată la aproape 140 kilometri la est de continent în Marea de Est – și un platou de dimensiuni reduse în provincia Kangwŏn. În plus, Coreea de Sud revendică și ocupă un grup de insulițe stâncoase – cunoscute sub numele de Stâncile Liancourt, insulele Tok (Dok), coreene, și insulele Take, japoneze – la 85 de kilometri distanță de insula Ullŭng, aceste insulițe au fost de asemenea revendicate de Japonia.
Insula Jeju
Cascadă de pe insula Jeju